In boxa acuzatilor: Viagra

Potrivit unui articol aparut recent in revista italiana
L’Espersso, specialistii in domeniu suspecteaza de ceva vreme ca,
in anumite cazuri, „scurtatura” chimica mai mult complica problema
decat s-o rezolve, avand in vedere ca, in multe cazuri, in spatele
impotentei se ascund alte probleme, psihologice sau fizice.
„Medicamentele au schimbat insa complet evaluarea impotentei,
transformand intr-o boala preponderent organica ceea ce inainte era
perceput mai ales ca o problema psihologica”, considera Dirk Rösing
de la Universitatea Greifswald, Germania. El a facut pe aceasta
tema o analiza riguroasa, publicata de revista germana „Deutsches
Artzeblatt International”, in care a tras alarma cu privire la unul
dintre „efectele colaterale” ale Viagrei”: acela ca, de-acum, de
cele ma multe ori se trece direct la terapia farmacologica fara a
mai fi aprofundat diagnosticul, riscandu-se astfel ignorarea unor
elemente esentiale si cronicizarea dereglarii.

In opinia specialistului, este gresit sa evaluezi succesul temporar
al terapiei medicamentoase in termeni de prestatie, „limitandu-te
sa repari un mecanism care s-a defectat fara a examina cauzele
bolii”. Cu toate acestea, acum batalia pare a se da intre
specialisti, care fragmenteaza problema potrivit propriilor
competente: urologii si andrologii se concentreaza asupra
fiziologiei vasculare, endocrinologii asupra mecanismelor
biochimice, iar sexologii asupra celor psihologice. „Avem nevoie de
o perspectiva mai larga: tratamentele farmacologice pentru
impotenta ii pot permite unui barbat sa intretina un raport sexual,
dar nu fac nimic pentru a trata boala in sine””, este si parerea
lui Ronald Lewis, presedintele Sexual Medicine Society din America
de Nord.

• Singurătatea este benefică pentru sănătate, însă cu o condiție, arată un studiu
• Cercetătorii chinezi au dezvoltat un cip inspirat de furnicile de deșert

De fapt, despre aceasta patologie ar trebui sa se vorbeasca la
plural: exista mai curand „impotente”, cu o marja ampla in ceea ce
priveste frecventa si gravitatea fenomenului. „La populatia
europeana, incidenta medie a dereglarii este de 10%. Jumatate din
aceste cazuri au origini organice, pentru restul este vorba doar
despre probleme psihologice; adeseori insa sunt cauze diferite care
se suprapun, de unde si importanta diagnosticarii corecte”, este de
parere endocrinologul Mario Maggi, director al centrului de
Medicina a Sexualitatii din cadrul Universitatii Firenze. La randul
ei, sexologul Chiara Simonelli crede ca este fundamental ca
prescrierea medicamentului sa fie insotita de consiliere
psihologica. Dupa cum precizeaza, la ora actuala, diferitele
medicamente existente pe piata permit proiectarea unor interventii
specializate: exista cele precum sildenafil (viagra), care vizeaza
strict prestatia sexuala si sunt adecvate tinerilor aflati la
primele experiente, si altele precum tadalafil (cialis), cu o
„acoperire” mai mare, gandite pentru cupluri mature care intampina
momente de dificultate. „Aceste substante nu stimuleaza dorinta,
decat in cazul in care ea este blocata doar de anxietate, de frica
ca prestatia nu va fi la inaltime”, precizeaza Simonelli.

Realitatea este ca, in ultima instanta, cei zece ani de utilizare a
viagrei&comp i-au cam debusolat atat pe medici, cat si pe
pacienti: pe de-o parte terapiile farmacologice atat de puternice,
asociate campaniilor de marketing agresive, au scos la lumina multe
situatii ascunse; pe de alta, insasi existenta unei noi patologii a
facut restul, fortand aparitia de studii, specialisti, alte
terapii, ba chiar a unor diagnosticari mai meticuloase, a caror
consecinta paradoxala a fost exact aceea ca, din noianul de studii
si cazuri clinice, specialistii au inteles ca terapia farmacologica
trebuie abordata cu foarte multa atentie. Pentru ca, spre
suprinderea tuturor, printre factorii care cel mai adesea
influenteaza functia sexuala s-a descoperit ca se numara obezitatea
si lipsa de miscare fizica. „Lipsa masei musculare si sindromul
metabolic se numara cu siguranta printre cauzele DE, prin urmare,
schimbarea stilului de viata este fundamentala, mai ales ca
impotenta este un indicator important al destinului cardiovascular
al unui pacient „, precizeaza Maggi. Mai rare si mai grave sunt
cazurile in care disfunctia deriva din cauze neurologice, leziuni
sau malformatii diagnosticabile prin teste specifice si tratabile
cu proteze sau chirurgie de reconstructie.

Dar cand devine un simplu „rateu” in dormitor o problema serioasa?
Definitia DE se refera la rigiditatea necesara realizarii
penetrarii vaginale si li se pare multora simplista, poate si
pentru faptul ca ignora elemente precum dorinta sexuala, orgasmul
si infinitele variatii ale sexualitatii umane; si nu ia in calcul
nici ca de multe ori este vorba despre o suprapunere de dereglari
diferite, precum ejacularea precoce, o problema care, invariabil,
merge mana-n mana cu impotenta.

Exista insa si specialisti care despre sildenafil si celelalte
medicamente aprobate unul dupa celalalt in ultimii 10 ani cred ca
sunt „medicamentele secolului”. Este cazul lui Francesco Montorsi,
directorul Programului Strategic de Cercetare Urologica si
Andrologica din cadrul Institutului Stiintific San Raffaele din
Italia, in opinia caruia ele au schimbat in bine viata a sute de
milioane de persoane. Aceste medicamente, declara Montorsi, sunt
extrem de eficiente si in 80% din cazuri rezolva problema. „De
altfel, consumul lor este in crestere si ne putem astepta la un
boom atunci cand principiile active vor deveni generice, odata cu
scaderea preturilor”.

De la mama-natura

Pana una alta, si piata stimulentelor sexuale naturale este una
destul de infloritoare: cuprinde plante si retete considerate
afrodiziace in mod traditional – pe baza de usturoi, ardei iute,
mustar, rozmarin, scortisoara, etc , mixuri exotice si combinatii
de ierburi despre care se crede ca ar actiona asupra aparatului
reproducator. Din toata puzderia de presupuse afrodiziace, doar
foarte putine si-au dovedit insa stiintific capacitatea de a genera
efecte „lascive” asupra altor parti ale corpului decat stomacul In
opinia lui Fabio Firenzuoli, profesor de Fitoterapie clinica la
Universitatea Firenze, celor mai multe dintre ele le lipseste orice
confirmare stiintifica: este cazul radacinilor de Muira puama de
exemplu, arbust din padurile amazoniene utilizat in medicina
populara impotriva „slabiciunii” sexuale, al semintelor de Mucuna
pruriens, provenite din traditia indo-pakistaneza si al frunzelor
de Damiana, al caror succes se datoreaza mai mult numelui botanic
de „Turnera aphrodisiaca”. Cel mai mare pericol, precizeaza
Firenzuoli, deriva insa din posibilitatea de a gasi pe piata
suplimente alimentare „botezate” pentru mai multa eficacitate cu
substante precum sildenafil (FDA a semnalat acest lucru, dar se
pare ca aceste produse au ajuns si in Europa).

Principiul activ vegetal pentru care exista cele mai multe
confirmari este yohimbina, un alcaloid extras dintr-un copac din
padurile africane, al carui efect este similar celui produs de
sildenafil: vasodilatia si cresterea libidoului. Acesta nu este un
supliment alimentar, ci se elibereaza doar pe baza de reteta de la
medic. Studii clinice evalueaza in prezent si eficienta
ginsengului, care s-a demonstrat valabil in potentarea erectiei si
a libidoului. „Poate fi util pentru cei care sufera de astenie sau
deficiente hormonale”, adauga Firenzuoli. De asemenea, exista unele
semnale pozitive si in ceea ce priveste Ginkgo biloba, in cazul
adminstrarii ei la pacientii diabetici sau cei ale caror probleme
sunt legate de un tratament cu antidepresive, sau Tribulus, planta
din medicina ayurvedica, utilizata ca afrodiziac, care le-a trezit
interesul cercetatorilor intrucat pare a fi capabila sa stimuleze
productia de testosteron. Alte doua plante considerate potential
utile de specialisti sunt Maca, crucifera din Anzii peruvieni,
cunoscuta pentru puterea ei tonica si afrodiziaca, si Epimedium,
utilizata ca tonic in medicina traditionala chineza, dar interzisa
de unele state UE.

Cat despre reputatia de afrodiziac a ciocolatei, chiar si aceasta
este mult exagerata, spun cercetatorii. Da, e drept ca ciocolata
contine anumite substante chimice precum feniletilamina,
responsabila de senzatiile de euforie, totusi, un studiu stiintific
a demonstrat ca o persoana cu o greutate de 49 kg ar trebui sa
consume peste 9 kg de ciocolata la o singura masa pentru ca
dispozitia pentru sex sa ii fie usor influentata.

CITESTE SI:

• Viagra pentru
  femei: o noua dezamagire?
• Pepenii au acelasi
  efect ca si Viagra
• Sucul de
  broaste, o noua alternativa la Viagra